Luna, Selena (numită aşa de către romani) sau Artemis (de către greci) este singurul satelit natural al Pămāntului. Numele de Lună se aplică uneori şi sateliţilor altor planete din sistemul nostru solar. Vārsta Lunii este de aproximativ 4.60 miliarde de ani.
Date despre Lună Luna are o rază medie de 1.737 km, de 4 ori mai mică decāt a Pămāntului şi orbitează īn jurul acestuia la o distanţă medie de 384.403 km, cu o viteză medie de 3.700 km/h. Atracţia gravitaţională la suprafaţa Lunii este de 6 ori mai slabă decāt cea terestră.
Luna realizează o rotaţie īn jurul Pămāntului īn aproximativ 4 săptămāni, luna Pămāntească (27 zile 7 ore 43 min 11.6 sec). Īn acest interval fazele Lunii sunt: lună nouă, primul pătrar, lună plină, ultimul pătrar şi se succed īn 29 zile 12h 44 min 2.8 s (numită o lună Lunară. Masa satelitului nostru este de 7,35 × 1022 kg, de 81 de ori mai mică decāt masa Pămāntului, densitatea medie 3400 kg/m3, iar excentricitatea orbitală este de 0,0549.
Perioada de rotaţie a Lunii este egală cu cea de revoluţie īn jurul Pămāntului, astfel īncāt Luna ne arată mereu aceeaşi faţă. Mai exact īnsă, dacă se iau īn considerare fluctuaţiile orbitei lunare şi posibilitatea de a observa acest satelit din diferite locaţii de pe Pămānt, suprafaţa vizibilă este de 59%.
Luna este al doilea obiect ceresc ca strălucire (magnitudine aparentă, după Soare. De asemenea, Luna şi Soarele au aproximativ acelaşi diametru angular, lucru ce face posibile eclipsele solare.
Suprafaţa Lunii Suprafaţa Lunii este acoperită de cratere. Aceste cratere s-au format īn urma impactului cu meteoriţi uriaşi şi asteroizi mici, cel mai probabil īn vremurile de la īnceputul istoriei Lunii pe cānd sistemul solar era plin de asemenea fragmente. Cel mai mare crater se numeşte Bailly, are o lungime de 295 km şi adāncime de 3960 m. De asemenea, mai este vizibil şi un vechi relief vulcanic (cratere de origine vulcanică, rămas din vremurile apropiate de formarea satelitului Pămāntului; acesta formează caracteristicile vizibile, cum ar fi mări (numele de mare a fost dat de observatorii din antichitate care credeau că petele negre de pe suprafaţa Lunii sunt mări şi oceane iar părţile luminoase sunt continente), văi etc. Cea mai mare şi mai cunoscută mare a Lunii este Marea Imbrium (Marea Ploilor) şi care are o lungime de 1.200 km. Cei mai īnalţi munţi se află lāngă Polul Sud al Lunii şi au o īnălţime de aproximativ 6.100 m comparabil cu Himalaya pe Pămānt. Īncă nu s-au găsit urme de apă pe suprafaţa Lunii dar cercetătorii sunt optimişti.
Faţa vizibilă a Lunii Partea vizibilă e plină de cratere provocate de ciocniri cu asteroizi sau meteoriţi ce au avut loc īn perioada de tinereţe a sistemului Solar. Diametrele craterelor ajung pānă la 240 km. Zonele care par mai luminoase de pe Pămānt sunt coline. Rocile din aceste zone au fost datate ca avānd o vechime de 4 miliarde de ani. Petele īntunecate, cunoscute ca mări, sunt zone de joasă altitudine care au fost cāndva inundate de lava. Rocile de aici au o vechime de 3-3,9 miliarde de ani.
Partea nevăzută Sonda sovietică Luna 3 a făcut prima fotografie a părţii invizibile īn 1959. Are mai puţine "mări" de lavă şi mai mulţi munţi. Termenul "partea īntunecată" este incorect: Luna orbitează Soarele, deci lumina solară cade pe toată suprafaţa ei, dar noi vedem lumină doar pe partea dinspre Pămānt.
Mitologie Īn mitologia greco-romană, existau mai multe zeităţi asociate cu Luna. Cele greceşti erau Artemis, zeiţa castităţii, a Lunii şi a vānătorii, Hecate, zeiţa Lunii şi a lumii de dincolo, şi Selena. Diana era corespondentul roman pentru Artemis. Luna, altă zeiţă locală a Lunii, era descrisă călătorind īntr-un car.
Fazele Lunii Pentru detalii, vezi articolul fazele luniivezi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vezi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vezi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]]. O dată cu īnaintarea Lunii pe orbită, partea luminată a suprafeţei ei vizibilă de pe Pămānt se modifică.
Aceste faze ale Lunii īncep cu luna nouă cānd se vede doar un corn foarte subţire. Zona luminoasă creşte pānă vedem toată luna plină, apoi descreşte; ciclul se īncheie cu 3 zile īn care Luna e complet īntunecată.
Durata ciclului complet al fazelor lunii se numeşte lună sinodică şi este de aproximativ 29.5 zile. Datorită mişcării de revoluţie a Pămāntului īn jurul Soarelui, luna sinodică este mai lungă decāt luna siderală (perioada de revoluţie a Lunii īn jurul Pămāntului, raportată la stele), similar cu modul īn care ziua solară este mai lungă decāt ziua siderală.
Misiuni importante pe Lună Dată Misiune Echipaj Evenimente 31 ian. 1966 Luna 9 (URSS) Fără Prima aselenizare 21-27 dec. 1968 Apollo 8 (SUA) Borman, Lovell, Andres Orbitarea Lunii şi observarea părţii nevăzute 18-26 mai 1969 Apollo 10 (SUA) Stafford, Young, Cernan Testarea ML; coborāre pānă la 14 300 m de suprafaţă 20 iul. 1969 Apollo 11 (SUA) Neil Armstrong*, Aldrin*, Collins Prima aselenizare a unui om pe Marea Liniştii 19 nov. 1969 Apollo 12 (SUA) Conrad*, Bean*, Gordon Aselenizare precisă a ML-uluila 183 m pe Surveyor 3 11 apr. 1970 Apollo 13 (SUA) Lovell, Swigerts, Haise Fără aselenizare, misiune eşuată 10 nov. 1970 Luna 17 (URSS) Fără A lansat un vehicul ce a transmis imagini TV ale suprafeţei 5 feb. 1971 Apollo 14 (SUA) Shepard*, Mitchell*, Roosa Shepard a jucat golf 30 iul. 1971 Apollo 15 (SUA) Scott*, Irwin*, Worden Prima folosire a vehiculului lunar 20 apr. 1972 Apollo 16 (SUA) Young*, Duke*, Mattingly Young a fost apoi primul comandant al unei navete spaţiale 11 dec. 1972 Apollo 17 (SUA) Cernan*, Schimitt*, Evansa Cea mai lungă misiune Apollo (301 h, 52 min), ultima cu echipaj uman pe Lună 6 ian. 1998 Lunar Prospector Fără A sugerat prezenţa apei īn zonele polare
(*) Cei 12 oameni care au călcat pe Lună
Alcătuire Luna are o structură stratificată, similară cu a Pămāntului, şi este constituită din acelaşi elemente chimice, īnsă īn proporţii diferite. Tipurile de roci lunare sunt: roci vulcanice provenite din erupţiile provocate de ciocnirile cu miteoriţi, bogate īn calciu de la īnceputurile formării Lunii; şi conglomerate de roci numite brecii. Īn colţurile īntunecate ale craterelor a fost recent descoperită gheaţă de suprafaţă, lāngă polul sud.
Luna Recoltei Lumina strălucitoare a Lunii pline din apropierea echinocţiului de toamnă le oferă ţăranilor din emisfera nordică mai mult timp pentru strāngerea recoltei. De aceea se numeşte Luna recoltei.
Informatii luate de pe Wikipedia.
Descriere – poza de Moon, in Luna · 17.5KB
_______________________________________ Seara rasare luna, dimineata ea apune.
. Masa satelitului nostru este de 7,35 × 1022 kg, de 81 de ori mai mică decāt masa Pămāntului, densitatea medie 3400 kg/m3, iar excentricitatea orbitală este de 0,0549.
